Atestata documentara la 31 Martie 1423 cand Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei intareste printr-un „uric” drepturile lui Moise Filozoful, mare dregator in divanul tarii, asupra mosiei si satelor sale din tara de jos a Moldovei, la izvoarele Rebricei si satelor sale din Tara de jos a Moldovei, la izvoarele Rebricei pe „hotarele ce le-a stapanit din veac”, confirmand astfel vechimea asezarii, cu mult inaintea inscrisului domnesc.
Pe parcursul anilor, de la o minte mai scanteietoare, mai sclipitoare, aceste sate apar sub denumirea de Scinteia. Fost targ insemnat in vremea lui Stefan cel Mare, aceasta asezare are doua ctitorii domnesti: a lui Stefan cel Mare de la 1503 si a lui Vasile Lupu din 1637.
Targul de sub mica Bucovina, cum numeau la 1656 calatorii poloni, asezarea de pe valea Rebricei, umbrita de nesfarsitele paduri ale Barnovei, cu fagi batrani si stejari falnici a fost, de asemenea, locul de nastere a ultimului cronicar al Moldovei Axinte Uricariul, a marelui istoric Emil Condurachi, fiul notarului satesc de acum un veac si a gazetarului, criticului de arta si scriitorului Valentin Silvestru. Scoala din Scinteia poarta numele cronicului Axinte Uricariul, iar biblioteca pe cea a istoricului Emil Condurachi.
Fiind situata sub dealurile impadurite ale Barnovei, zona ce constituie hotarul intre Tara de Sus si Tara de Jos a Moldovei, Scinteia s-a bucurat de o atentie deosebita din partea domnitorului Stefan cel Mare. A fost intarit satul Scinteia cu colonisti de la Scheia, Grajduri, Tufestii de Sus, care se bucurau de anumite privilegii domnesti. Asa se explica puternica dezvoltare si inflorire a targului Scinteia, care in acea vreme era de marimea Vasluiului.
Aici, la Scinteia a pregatit domnitorul ostirea pentru luptele de la Vaslui. Insusi domnitorul Stefan cel Mare atacat fiind de turci a scapat prin minune dumnezeiasca adapostindu-se intr-un plop. Drept rasplata, aici la Scinteia a fost construita biserica cu hramul Sfintilor voievozi Mihail si Gavril.
Nu intamplator, un loc inalt, impunator, de la Borosesti spre Lunca-Rates poarta denumirea de Stamparusa. Acest insemnat loc – spun legendele, ca Stefan cel Mare ia „astamparat pe turci” (vezi zona cu vai mlastinoase si dealurile in panta, impadurite).
In aceasta zona – Scinteia, Dobrovat, Poiana cu Cetate, Schitul Duca, Cetatuia a avut loc si pregatirea ostilor lui Stefan cel Mare.
Cea de-a doua ctitorie domneasca de la Scinteia a lui Vasile Lupu de la 1637 cu hramul Cuvioasei Parascheva a fost descoperita prin sapaturi arheologice efectuate de studentii facultatii de istorie din Iasi sub indrumarea regretatului profesor N. Puscasu in vara anului 1984. Acestia au scos la lumina temelia celei de-a patra ctitorie a lui Vasile Lupu. Aici, la Scinteia a fost ultimul popas a celor ce transportau Sf. Moaste ale Cuvioasei Parascheva in drumul lor de la Galati la Iasi – Scinteia fiind ultima statie de posta pe drumul craiesc spre cetatea de scaun a Moldovei in acea vreme.
Aici, la Scinteia si in zonele invecinate sunt locurile preferate de vanatoare ale lui Sadoveanu. In romanul Tara de dincolo de negura pomeneste foarte mult despre Borosesti, padurile Borosestilor; aici aflandu-se chiar starostele vanatorilor: Mos Nita Cioaca.
Tot aici, la Bodesti, in perioada anilor 1970 – 1972, Mircea Babes – cercetator principal la Institutul de Arheologie Bucuresti, a efectuat sapaturi pe Lesa in zona de deasupra satului si in urma descoperirilor arheologice si-a dat cu mare succes teza de doctorat in Germania.
Printre altele, aici au fost scoase la iveala peste 150 de morminte si foarte multe obiecte (arme, unelte, podoabe din aur: inele, cercei etc.) care apertineau unei populatii de neam german care au convietuit vreme indelungata cu dacii liberi in aceasta parte a tarii.
Descoperirile arheologice de la Scinteia din anul 1984 s-au bucurat de o apreciere
deosebita la sesiunea de comunicari Stiintifice de la Targoviste, urmata de un material in revista monumentelor de la Paris.
Urmare acestui inceput din anul 1985, Institutul A. D. Xenopol, prin profesoara Magda Mantu, prin cercetarile efectuate timp de 20 de ani cu sprijinul locuitorilor si in special al elevilor care au efectuat adevarate ore de istorie in aer liber, au scos la lumina din dealul Bodesti – zona La nuci, un bogat si interesant material arheologic din cultura Cucuteni. S-au sapat zeci de metri cubi de pamant si au fost scoase la iveala mari cantitati de materiale din acea perioada.
O parte din rezultatele acestor sapaturi sunt adunate intr-un catalog prin grija Muzeului de Isorie a Moldovei.